In metrou iti pui castile in urechi si citesti din cartea ta "de metrou".
Ti-ai propus vreodata, intr-o zi oarecare, sa lasi castile, cartea, blackberry-ul, ocheadele evidente si privire orientate in pamant deoparte si sa zambesti, sa privesti in jur, sa intri in vorba, sa cedezi locul unui batran sau unui om mai obosit ca tine, indiferent de varsta, sex sau culoare? Ce-ar fi sa ne comportam ca si cum vagonul este un mic orasel, si sa fim mai deschisi catre oameni, sa oferim zambete, sa facem complimente, sa lasam ziarul citit pe scaun pentru ca sa fie citit de urmatorul si mediul inconjurator sa se bucure. A, si sa ne bagam picioarele in scandalurile gratuite si ieftine de tip Oana - Pepe, Iri - Moni. Mi se rupe de astia. E soare afara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu