Iesim incet din besmeticeala verii si betia apusurilor viu colorate. Corpul imi e amortit, caut sa ma odihnesc, insa continui sa ma imbat cu oamenii si povestile lor, si sfarsesc la finalul zilei din nou devastata, respirand la unison cu natura ce, pe-nserate, ne vesteste toamna. Si gustul mi s-a schimbat, iar vocea-mi se aseaza anul acesta calda si ferma, ca a unui narator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu