Tremur de noapte și dor

Încep să simt caldura unor raze de lumina alba, iesite timid din sufletul meu - ca un câmp de război unde, in intuneric, luceste pamantul îmbibat de sângele uscat din luptele purtate in trecutul imediat. Este, cât se poate de posibil, căldura unei noi etape, a renașterii mele pe de-a-ntregul, ca om. Fără mama. Dar prin tot ce sunt acum, ea ESTE. Sa fie, lovind cu atata putere, dorinta de a o lua de la inceput? Ma cuprinde teama tremuranda de a schimba totul, de la tabieturile mele si patul in care dorm la oamenii pe care ii vad dimineata la cafea, de care ma apropii instinctiv - ma gasesc mai lipita ca niciodata de sanul familiei, de traditiile plicticoase pe care le ratam cu inocenta intentionata in ultimii ani in favoarea dragostei de prieteni si de iubit, locuri umplute cu grija izvorata din piept de mainile mele, asemeni unui olar devotat - ziua ma conduce iluzia alergarii spre casa si mi-e mai dor ca niciodata de asteptarea Ei, de mainile-i sfiite ce-mi cautau chipul dimineata cu mangaieri si adulmecari ce miroseau a zori frigurosi...

Pana si minciunile imi par mici, nesemnificative. Poti sa ma minti si n-am sa zic nimic, am sa-ti multumesc pentru ca mi-ai aratat CEVA - gasindu-ma neputincioasa in fata nimicniciei vietii de aici, limitata prin gandire nerecunoscatoare, resentimente si iluzii ale unor trairi adevarate. Totuși, mă găsesc mai vie, prezentă si reală ca niciodata, deși sufletul mi-e cioburi prăfuite, încă aflu, cu fiecare dimineata, cărări însorite și posibilități de a FI fără a mai eșua în a iubi.

In memoriam:
Luciano Pavarotti - Nessun Dorma (1080pHD)    

via McTube for YouTube.
https://www.youtube.com/watch?v=xs-p1oEvuGg

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu